Puterea extraordinară a rugăciunii către Dumnezeu: cum ni se dezvăluie ea atunci când este trăită cu toată ființa, pe fondul unei aspirații sincere și frenetice spre cel preaînalt

Rugăciunea plină de aspiraţie este, în esenţă, o simultană focalizare a conştiinţei şi orientare a sufletului care ne deschid accesul în domeniul Spiritului şi ne fac să intrăm într-o inefabilă stare de rezonanţă ocultă® cu Sursa imaterială ultimă a lumii. Ea constă, de multe ori, dintr-o chemare sinceră, un strigăt tăcut de deznădejde sau o cerere de ajutor ce este exprimată într-o stare de umilinţă. 

Rugăciunea plină de aspiraţie frenetică şi sinceră către Absolut este în esenţa sa o simultană focalizare a minţii şi o orientare ascendentă a sufletului ce ne înalţă lăuntric şi face cu putinţă accesul în sfera enigmatică a Spiritului, permiţându-ne să intrăm şi să ne menţinem într-o inefabilă stare de rezonanţă ocultă cu Dumnezeu, care este în veşnicie Sursa atotputernică, imaterială, ultimă a întregii Manifestări.

Fiecare rugăciune sinceră constă, la modul general vorbind, într-o chemare indescriptibilă, într-o plângere în care se amestecă speranţa, într-un strigăt tăcut de ajutor sau o cerere ce este manifestată pe fundalul unei stări de umilinţă. În aspectul ei superior şi rodnic, rugăciunea face să apară o contemplaţie senină a Principiului Absolut, imanent şi transcendent, care a făcut să existe aşa cum sunt toate lucrurile şi fiinţele. În felul acesta apare pentru cel care se roagă o comuniune euforică, tăcută şi rpofundă cu Dumnezeu Tatăl. Rugăciunea pură şi sinceră trăită ca o aspiraţie sublimă către Cel Prea Înalt reprezintă un efort simplu şi rodnic al fiinţei umane de a intra şi de a rămâne într-o comunicare directă cu Fiinţa Dumnezeiască