Iată ce ne spune biograful lui Jakob Lorber despre modul în care acesta scria sub inspiraţie divină:
"Începea să scrie, fiind astfel inspirat, aproape zilnic, dimineaţa, înainte de micul dejun.

Cel mai adesea el stătea atunci la o măsuţă, iarna fiind lipit de sobă, cu totul retras în sine, mişcând peniţa neîntrerupt şi uniform, fără a face vreo pauză de gândire şi fără a corecta ceva din cele scrise, ca unul căruia i se dictează în taină ceva de către altcineva.

În repetate rânduri el a afirmat că în timp ce auzea vocea care i se adresa, îi apărea de asemenea şi imaginea celor auzite." 
Lorber însuşi scria în anul 1858 unui prieten:
"Referitor la vocea cea tainică interioară şi la modul în care eu o percep nu pot spune mai mult decât că eu primesc astfel lăuntric cuvântul cel Sfânt al Domnului pe care îl percep atunci permanent în zona inimii, ca pe un gând extrem de clar, luminos şi pur, care este exprimat în cuvinte.

Nici unul dintre cei care stau lângă mine nu pot totuşi auzi vreo voce. Dar să ştiţi că pentru mine, această voce binecuvântată sună mai luminos si mai clar decât orice sunet material."

Iisus Cristos a spus prin gura mesagerului său Jakob Lorber:

"Aşa vorbeşte acum Domnul Dumnezeu pentru fiecare; si aceasta este perfect adevărat, exact şi clar; cine vrea cu ardoare sa vorbească cu Mine, acela să vină cu multă dragoste către Mine şi când va fi pregătit Eu ii voi sădi răspunsul Meu chiar în inima sa.
Dar trebuie să se ştie dinainte că numai cei curaţi şi cu inima plină de smerenie vor auzi vocea Mea.

Şi să nu uitaţi niciodată că cine Mă pune mai presus de lumea aceasta şi Mă iubeşte cu o iubire mare şi nesfârşită, precum iubeşte o gingaşă mireasă pe mirele ei, cu acela Eu voi merge braţ la braţ şi voi vorbi când Mă va întreba.
El Mă va putea privi oricând precum un frate pe celălalt frate şi Mă va privi atunci precum Eu l-am privit din veci, înainte chiar ca el să fi existat."