Astfel practicam eu pentru revelarea Sinelui. Într-una din ultimele meditaţii din acea serie - fusese un tapas de 3 luni care se încheia - m-am simţit inspirată să mă raportez la Ghidul spiritual şi să îl rog să mă ajute să fac mediatţia. Aceasta a început cu o viziune.
În acea viziune, prin faţa ochilor mei a început să se desfăşoare, cu o viteză ameţitoare, lanţul reîncarnărilor mele. Nu le distingeam pe fiecare, erau aparent identice, ca nişte păpuşi de lut, într-o lume a iluziei. Percepeam totodată că sunt dincolo de această lume; simţeam că sunt una cu Esenţa, cu Adevărul.

Existam de-a pururi, într-un fel de prezent permanent. Aveam sentimentul pregnant al adevăratei existenţe, într-un timp care nu avea trecut şi viitor, ci numai prezent. Eram uluită, cuprinsă de uimirea existenţei veşnice. A urmat apoi ceva ca un fulger iluminator şi am înţeles într-o clipă că eram una cu Eternitatea. Eu, prin Esenţa mea, eram Eternitatea însăşi...

Îmi repetam mereu şi mereu această revelaţie zguduitoare. Mă simţeam ca într-o descătuşare a bucuriei, îmi venea să strig, să râd, să cânt; trăiam cu frenezie bucuria acestei înţelegeri, cum încă nu mai trăisem până atunci.

La un moment dat, ultima încarnare a mea, aceasta de acum, s-a desprins într-un anume fel de mine şi şi-a luat locul în lanţul celorlalte, iar eu am fost propulsată fulgerător, prin Brahmarandra, în Infinit, unde prin mine curgeau lumi, planete şi sori. În această mediatţie nu existam doi - eu şi Esenţa mea - ci eram numai Unul.

"Acolo în infinit, unde am fost propulsată, eu nu mai eram o fiinţă, ci ceva sau cineva greu de definit în cuvinte... Eram fără margini, fără formă sau culoare, eram transparentă ca aerul şi perfect statică. Nu participam la dinamica lumilor ce curgeau prin mine, deşi eram perfect conştientă de ea. Totul se petrecea în mine. Eram perfect conştientă de tot ceea ce se derula în mine, de o seninătate perfectă, într-o transcendenţă totală. Eram ca un fundal pe care se desfăşura totul.", îi scriam eu lui Grieg, relatându-i trăirea din această meditaţie.

Urmărind să exprim ce trăisem cu săracele cuvinte ale graiului omenesc, am continuat: "Eram ca o stare; nu eram o fiinţă, totuşi eram un Eu conştient". Încheiam scrisoarea rugându-l pe Ghidul meu spiritual să îmi explice ce stare trăisem în această uluitoare meditaţie susţinută de el. Grieg mi-a răspuns numai atât: "Ai trăit Starea Supremă de Eliberare, a treia şi ultima". Iar eu adaug acum: am trăit această stare prin Graţia Ghidului meu spiritual.