Gregorian BivolaruGregorian Bivolaru s-a născut la 12 martie 1952 în Tărtăşeşti, un sat mic, aproape de Bucureşti.

Când era copil, avea frecvent vise despre el însuşi ca fiind maestru tibetan, cu înalte realizări spirituale. Ca rezultat al acestor vise, el şi-a reamintit multe tehnici yoga pe care a început să le practice cu rezultate remarcabile. Evenimente sincronizate în mod uimitor au legat evenimentele din visele sale cu evenimentele din viaţa sa de zi cu zi.

Treptat, a învăţat să recunoască semnificaţia acestor evenimente şi să le lege într-un sistem coerent al adevărurilor spirituale fundamentale, de proporţii uriaşe. Astfel, a reuşit să dobândească, în foarte scurt timp, practicând singur, o întreagă serie de aptitudini care, în general, sunt considerate paranormale. Toate aceste experienţe au culminat la vârsta de 19 ani, când a atins starea de realizare a Sinelui.

În paralel cu experienţele sale yoghine, a studiat cu asiduitate învăţăturile orientale pline de înţelepciune (analizate deja în profunzime de yoghinul de faimă internaţională, Mircea Eliade) şi a descoperit în aceste texte multe confirmări a ceea ce el experimentase în practica sa.

 

Gregorian Bivolaru a aprofundat din ce în ce mai mult practica yoga şi a studiat textele sacre yoghine, ca şi experienţele unor înţelepţi contemporani, cum ar fi Ramakrishna, Shivananda şi Yogananda, şi a practicat la rândul său cu succes ceea ce a citit.

Jacob Lorber a fost fiul unui podgorean din Steiermark, care era și capelmaistrul unei societăți muzicale. Mama sa era o femeiea pioasă și înțeleaptă, care ținea foarte mult la Jakob, primul ei născut. Acesta s-a dovedit încă din fragedă tinerețe foarte dotat în multe domenii. El chiar urma să se facă pastor și a făcut studii de specialitate, dar după terminarea lor s-a dedicate preocupării sale preferate, muzica.

În cel de-al patruzecilea an al vieții sale i s-a oferit postul de capelmaistru la Triest. Lorber tocmai își făcea pregătirile de plecare, când dintr-o dată și pe neașteptate s-a petrecut un eveniment miraculos care a dat o întorsătură decisivă vieții și creației sale de atunci înainte. În zorii zilei de 15 martie 1840, Lorber a primit misiunea sa divină printr-o chemare de-a dreptul profetică. Precum profetul din Patmos, și lui o voce divină i-a poruncit: „Ia-ți acum condeiul și scrie!”

Din momentul primirii misiunii sale divine, Jakob Lorber și-a subordonat întrega sa personalitate îndeplinirii acesteia și de atunci înainte el a trăit mai mereu retras și în smerenie, acceptând să fie doar „scribul umil al lui Dumnezeu.”